Ce spun spectatorii despre ZIUA IN CARE NU SE CUMPARA NIMIC

“5 licee - 5 teatre” este un proiect educațional ce își propune să încurajeze implicarea liceenilor în activități culturale, prin accesul acestora în instituții și la spectacole de teatru, provocându-i în același timp la un concurs de piese de teatru.

O nouă grupă de 150 de elevi din alte 5 licee din capitală, între care și membri ai trupelor de teatru din școli, vor viziona gratuit piese din stagiunea fiecăruia dintre cele 5 teatre partenere din București:Teatrul Mic, Teatrul Național București, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Nottara și Teatrul Ion Creangă.

La evenimentul de lansare “5 licee – 5 teatre”, ne-am propus să aflăm impactul pe care programul îl are în rândul profesorilor și elevilor implicați în această a patra ediție. Educația alternativă are o importanță esențială pentru dezvoltarea tinerilor, care trebuie să fie în continuare îndreptați către valori reale și corecte, inclusiv către valori culturale.

Dupa vizionarea spectacolului am avut o discutie cu elevii si i-am rugat sa ne trimita in scris parerile lor.

"Ziua în care nu se cumpără nimic de Kim Atle Hansen, în regia lui Horia Suru, m-a copleșit prin formă și prin conținut.

M-a surprins prin explozia de culoare, de sunet, de muzică live, prin fum, prin decorul nonformal- cutiile de carton care, clar, trimit la cumpărăturie din mall, și care pot sugera, cred, și baza șubredă a unui întreg sistem capitalist, cu o verticalitate îndoielnică.

Apoi, aceleași cutii devin fundalul unei întregi existențe, ca niște pereți care accentuează un spațiu claustrant în care individul se simte prizonier și neînțeles.

În plus, aceleași banale cutii devin spre finalul piesei, după ce cad pe podea, un adevărat labirint prin care personajele caută să reziste, să se regăsească.

Tematica este complexă.

Dincolo de tema principală- capitalismul care manipulează, care de-formează lumea, au fost abordate teme complexe- comunicarea cu sine și cu ceilalți, încrederea în sine/ în ceilalți, depresia, minciuna, dorința de a (se) re-inventa(aici pot include și episodul în care Irina hotărăște s-o ia de la capăt într-o fermă autosuficientă).

M-a impresionat cum doar șapte oameni de pe scenă au creat impresia unui furnicar, a unei metropole în care sunt mii de oameni, dar fiecare este, în esență, singur, mi-a plăcut felul în care au lucrat cu toții în echipă, și faptul că, la final, au fost invitați toți pe scenă.

Aș vrea să revăd acest spectacol și cred că aș putea să îi descopăr și alte dedesubturi. Mă bucură că teatrul întinerește atât de frumos!"                                 

                                                                 Prof. Corina Popescu

"De ce ne-a plăcut această pieasă de teatru?

Pentru că este o idee nouă, noi fiind obișnuiți cu piesele de teatru puțin mai tradiționale…Acestă reprezentație a fost un bum, ceva nou, fresh care- pe noi adolescenții ne-a surprins într-un mod foarte plăcut.

Culoarea,muzica live și subiectul abordat au fost ingredientele pentru o oră în care am uitat să ne gândim la ceas,la ce este după pereții sălii de teatru,am respirat și am trăit odata cu actorii fiecare moment,sentiment fie el de fericire sau dezamăgire.Ce mi-a mai plăcut foarte mult a fost că atunci când am citit titlul, mă așteptam la altceva, mă așteptam la un  oraș în care toate magazinele sunt închise și nu se mai poate cumpăra nimic,dar se pare că nu a fost asta și, pentru a nu știu câta oară într-o oră, am fost surprinși iarăși plăcut.

În concluzie, este o piesă de teatru pe care aș putea s-o mai văd o dată- de mai multe ori, cu aceeași plăcere ca prima dată,și cred că noi tinerii avem nevoie de asemenea reprezentații ca să înțelegem mai bine lumea și să ne înțelegem și pe noi".

                                                                                    Andreea Diaconu, clasa a XII-a

"Spectacolul de aseară a fost incredibil de frumos.

Au fost scene care m-au impresionat.

Pur și simplu este o piesă diferită, în bine, de tot ceea ce am văzut până acum.

M-au captivat povestea, melodiile live, mai ales vocea Irinei și a lui Cati.

Protestul a fost pentru economia de piață, o temă extrem de actuală care ar trebui mai des exploatată.

Mi-a părut rău că a durat prea puțin. Regizorul a fost plin de idei!"

                                                                                      Andreea Maria Gorgan, clasa a IX-a

"Din punctul meu de vedere, Ziua în care nu se cumpără nimic a fost un succes. Mi-a plăcut de Irina, de Cati și de Petra".

                                                                                     Andra Maria Petcu, clasa a IX-a

"Mi-au plăcut artiștii, mi-a plăcut viziunea regizorului."                                                                                                                                                      Sonia Panait, clasa a IX-a

"Spectacolul a avut impact mare asupra mea și a colegilor mei. Aș vrea ca piesa să fie jucată mult, s-o mai vedem o dată.

Regizorul, Horia Suru, cu întreaga echipă, au avut o idee strălucită.  Au fost ca o familie frumoasă care a lucrat să iasă ceva superb. Mi-ar plăcea să fie ca un zid indestructibil și ca mesajul să fie înțeles. Aș vrea să ajung și eu actriță așa bună ca ei."                                                                                                                               Adina Nae, clasa a IX-a

"Spectacol frumos și de pomină!"

                                                                                      Robert Florin Tudose, clasa a IX-a

"Am avut impresia că actorii au vorbit pentru mine. M-am regăsit acolo. A fost un spectacol cool."                                                                              Anamaia Romanescu, clasa a IX-a

"În mod fericit, Corina, fiica mea sufletească, mi-a oferit privilegiul de a asista, în seara zilei de 19 Oct. 2014,  în sala mică a Teatrului Naţional Bucureşti, la un spectacol, - pentru mine, om foarte în vârstă -  mai aparte.  

Personal, consider că trăiesc nişte vremuri total deprimante, în care NONVA-LORILE ne sufocă, mitocănia, superficialitatea, ba chiar urmărirea îndobitocirii, par să fie principala  caracteristică a majorităţii mijloacelor de comunicare şi educare…

În orice mijloc de transport, în majoritatea locurilor de recreere, etc. eşti inconjurat de prea mulţi  oameni tineri care par sau, din păcate chiar sunt, mai degrabă needucaţi, aşa că am ajuns să mă întreb mereu ce se întâmplă cu tineretul nostru de azi ? Ce şanse mai sunt pentru el? . Şi mi-am adus aminte de o maximă din tinereţea mea : „Un popor fără cultură e un popor uşor de manipulatImmanuel KANT (1724 ÷ 1804 → filozof german) ...deci, asta se vrea!

...............................................................................................................................

În această stare, am ajuns la spectacol .

Recunosc, la început, am cam fost deranjat de intensitatea sonoră a spectacolului... Mi s-a părut cam haotic...Şapte actori erau şi comentatori şi povestitori şi figuranţi şi, prin mijloace video, se înmulţeau, şi ...încet, încet m-au acaparat : am început să-mi dau seama că era o hărmălaie care, de fapt, ilustra tragica situaţie a realităţii pe care o trăiam nu doar eu, omul bătrân, ci şi tineretul pe care eu nu-l credeam capabil să o perceapă. Ba, mai mult, aceşti tineri, spre deosebire de mine, chiar şi-au şi propus să ia atitudine, să facă ceva. M-am gândit atunci că este numai meritul scenariului, dar actorii de pe scenă chiar trăiau stările mele sufleteşti. Am văzut, în viaţa mea, mulţi monştri sacri ai scenei româneşti...Pe cei de pe scenă îi vedeam prima oară; habar n-aveam de ei...Şi atunci am tras prima concluzie :Şcoala de teatru românească nu moare. E vie şi continuă tot ce a avut ea mai bun. Bravo vouă tineri actori! Dar, cel mai mult m-a încântat regizorul : Am văzut, de-a lungul anilor, multe spectacole care s-au vrut moderne, dar pe care nu

 le-am gustat... Nu sunt critic de specialitate, deci, nu le pot comenta. Dar acest spectacol este cu adevărat unul modern şi chiar reuşit (opinia mea, de nespecialist). E un spectacol foarte bine făcut! Şi fără decoruri costisitoare sau costume pompoase (cât mă pricep eu). Deci, în final, mai ales, Bravo şi felicitări TINERE DOMN REGIZOR! CELE MAI SINCERE FELICITĂRI ! "               

ing. Paul Corneliu Imbrescu, în prezent- pensionar

Adaugă comentariu nou

Filtered HTML

  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <blockquote> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.